miercuri, 4 august 2010

Ape vii. The curse.


*Fara lacrimi, rugaciunea ar fi un fel de meditatie filosofica*
Aceste ape vii, iti scalda sufletul, ti-l curata, si-ti mangaie inima cu suvoaie de regrete a ceea ce s-a vrut sa fi si nu A FOST. Doar s-a intamplat.
Baietii mari nu plang.
Am crescut.
Sunt mare.
De as fi mic si-as plange, as vrea sa te ucid, sa te inec in ele. Sa-ti vad clipirea si tipatul mut din privire, sa-ti simt trupul cum tremura sfarsit de povara lor, sa aud urletul disperat al sufletului tau sfasiat de durere si-n pragul nefiintei.
Sa te privesc zambind. M-as hranii din groznica ta durere. M-as umple de viata privind cum te agati de orice speranta desarta. Chinul tau il caut, si-l doresc. Ma inalta.
Clocotesc.
Ard.
Ma simt precum un suvoi, un manunchi, o increngatura imensa de uragane ce rade totul in calea ei. Tot ce fac, e plin de pasiune. Acum URASC, si nu ma mint, si nu te mint.Iar asta ma umnple de viata si bucurie.
Inca mai simt, inca sufletul imi e rascolit de ceva, iar sufletul meu e mareeeeee e imensssssss e plin de tineeeeeeeee. Stiu si vad perfect sub masca ta si vad cum suferi adanc si-n tacere. Nu sti sa tipi. Atat imi mai doresc... sa tipi adanc...sa-mi aud numele pe buzele tale si s ate vad EU, Eu sa te vad cum te sfarsesti, eu sa-ti vad chinul.
In palma mea sa te iau, sa te ridic, sa te mangai.
SA TE ARUNC

7 comentarii:

  1. Urăşti cu pasiune machiavelică iubirea? Cam asta?
    De iubirea asta nu simt că te vei vindeca vreodată, şi nu ştiu de ce am ciudata senzaţie că nici nu vei dori, pentru că nu îţi va mai fi rămas nimic a urî apoi; dar nici asta nu prea simt, că vrei să îţi hrăneşti sufletul cu patima urii.
    Înţeleg doar că te-a aruncat iubirea în infern şi uneori simţi poate că tot acolo eşti.
    Mi-aş fi dorit să mă iubească un bărbat într-atât. "Într-atât" pentru mine e cuvântul suprem...nimic nu-i urmează după.
    EA ţi-a auzit iubirea? Întrebare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi, Mihai, cuvintele tale sunt cutremurătoare, produc unde de şoc...dacă cineva ţi le-ar auzi. Mă îndoiesc însă că le-ai da drumul din tine. Şi-ar da seama că încă iubeşti. Cu patima urii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am descoperit de cateva zile profilul tau si ... trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. Durere in stare pura?! Nu stiu... uneori cuvintele sunt neincapatoare, alteori... sunt oameni care plang in ei... in tacere sau poate inca asteapta umarul pe care sa poata plange... cu patima, cu furie, cu disperare, cu... sete. Imi pare rau dar, vezi tu,tot ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici sau... mai buni. Poate intr-o zi ai sa intelegi asta, poate doar vei pasi... zambind.Eu... iti doresc din tot sufletul s-o poti face ... intr-o zi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pure Soul...ai dat la o parte vălul...poate că nu ar fi trebuit să o faci. I-ai fi putut-o spune altfel...doar că nu trebuia să o afle doar el, aşa-i? El o ştia oricum...alţii nu o ştiau. Acum o ştiu şi acei alţii! Cam acesta era ideea, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu ştiam că nişte trări atât de copleşitoare pot avea parte de un rezumat atât de pragmatic.Mă bucur că eşti ambiţioasă...nu ştiam că e o chestie de ambiţie sau de competiţie gen talent o parte de suflet... transpusă în nişte litere în care ar trebui să te regăseşti...şi asta în fiecare dintre ele...dar hey...who am I? To...
    Mă bucur că i-ai fost imbold şi poate şi muză!

    RăspundețiȘtergere