AI trait candva senzatia aceea de grotesc absolut impletita in acelasi timp cu dorinta nebuna ? Un piept plin pana la refuz de cuvinte ce refuza , ce nu pot sa iasa ? Privirea in gol, tacerea aceea adanca si unghiile infipte in carne pana la sange ? Sentimentul acela sadico-masochist de a parcurge constient toate starile ce sti ca-ti fac rau, de a le cauta, de a te invaluii in ele ? Ratacitul prin desertul fierbinte cu buzele arse de soare, rupte de vant, cu ochii opaci de lumina ce intoarce spatele unui ocean de racoare si intra adanc, constient in capcana dunelor arzande ?
Ai idee cat de urata este transformarea unei personalitati, cat de urata este trecerea de la bun la rau ? Dar cat de atragatoare este !!!
Sunt intr-o totala metamorfoza. DAr in sens invers.
Am fost fluture.
Urasc si totodata-mi place in ce ma transform.
Nu ma opun.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fluturele se naşte din crisalidă; e foarte fragil cât încă are petalele umede; uneori mi se pare şi zboru-i că ar fi efemer. Mi s-a părut întotdeauna atât de straniu cum o înşelătoare aparenţă ca aceea a omizii de fluture poate da naştere unei delicate aripi. Metamorfoza omizii în fluture. Spui că ai fost fluture.
RăspundețiȘtergereSe pare că vrei să îţi strigi durerile unor tăceri care preau mult te-au sfâşiat. Câteodată m-ai înspăimântat ce puterea a avut dragostea asupra ta. Am simţit dintotdeauna- şi nu ştiu de ce - că bărbaţii strâng în ei mai multă suferinţă. Şi nu îi dau drumul, o ţin acolo până nu mai pot.
Am trăit multe stări şi am trecut prin multe ipostaze şi metamorfoze. Dacă nu multe, atunci să spun că îndeajuns. Ştiu cum e şi cu tăcerea, ştiu cum e şi cu rostirea cuvintelor. Cânr era deja prea târziu, am învăţat că trebuia să tac atunci când simţeam cel mai tare că aş fi vrut să spun. Şi am spus ceea ce strânsesem în mine, şi nu erau multe cuvinte, ci doar vreo două...dar erau prea mult de dus. Probabil dacă aş fi tăcut, nimeni nu le-ar fi simţit povara.
Nu ştiu cum e senzaţia de grotesc...sau prin ce s-ar defini. Ştiu doar că am fost între cer şi pământ odată şi nu mai ştiu dacă vreodată voi mai fi.
Cam atât.
Am un presentiment că vei începe să îţi laşi tăcerile să vorbească; mi se pare că le-a venit vremea!
Cu drag. Deşi ai fost mereu în umbră, ţi-am trimis un gând tot timpul!
Întrebare. Mihai
RăspundețiȘtergereCe anume te-a atras spre blogul meu, în urmă cu multe luni?
Cum am ajuns, nu retin. Stiu insa ce m-a facut sa-l parcurg si urmaresc. E ceva foarte simplu si la prima vedere poate banal.
RăspundețiȘtergereFaptul ca am vazut un om, fara masca. O femeie care sigur atunci cand iubeste , spune asta, nu elaboreaza strategii. OFemeie care atunci iubeste se ofera in palma LUI, spunand, ACEASTA SUNT. O femeie care apreciaza MILA ca fiind o calitate a unui om, nu un viciu.
Nu te cunosc si nu te voi cunoaste niciodata, insa, sunt convins ca de multe ori pe fata ta radiaza un zambet cald, si calm..si deasemenea cred ca-l poti oferii gratis oricui te priveste in suflet. Nu ceri recompense, nu ceri dovezi, nu elaborezi strategii..nu testezi. Iei ce e bun..si iei daca gasesti. Ce e rau indepartezi fara a.. taxa, poate. Nu stiu, poate am gasit ceva din mine, la tine.
Admir. Admir tot ce scri. Imi place. Cuvintele atat de detestate de mine pt fadul lor, la tine par usoare si ies, nu de pe buze. IEs din inima. Am vazut in tine, zambetul cald si gratis si calm dupa care am alergat toata viata. Ador sa-l vad de acolo, dupa cum spuneai, din umbra.
Am vazut cum in paginile acestea virtuale iti arati sufletul oricui vrea sa-l vada. Fara ascunzisuri. E de apreciat asta. De multe ori la fel sunt si eu, dar nu mereu. Uneori arat exact ceea ce nu sunt. LAsitate. Posibil. Oricum, iti trebuie curaj sa arati ceea ce esti. Iar tu arati.
Esti printre putinele care m-au facut sa... vorbesc. NU sa arunc vorbe, ci sa VORBESC.
Poate e bine, poate e rau, nu stiu. Dar cumva, esti CINEVA, si am vazut asta in fiecare cuvant al tau. Voi mai vedea asta, si cand am sa tac.. din nou :)
Îţi mulţumesc pentru cuvinte.
RăspundețiȘtergereÎţi mai aminteşti, Mihai? O singură dată ai ieşit din umbră, atunci când am scris eu ceva...se numea "Urăsc să detest"... cineva îmi "răpise" cuvintele şi le aşezase într-un haos? Atunci te-am "auzit" pentru întâia dată.
RăspundețiȘtergereAm scris azi ceva, o poveste, aşa îmi place să le spun, şi mi-aş dori să te aud iar. Eşti una dintre puţinele fiinţe căreia îi pun preţ pe cuvinte.Pentru mine înseamnă ceva.