Blamam fricosii. Blamam lasii. Blamam tot ceea ce consideram a nu fi virtute. Barbatul adevarat, barbatul mitic, barbatul visului oricarei femei este drept si cu privire patrunzatoare, este frumos si inalt, este destept tandru si bland, este fidel. Oricare din noi am fost candva acest...BARBAT... Toti ne-am simtit mandrii candva ca acea fiintza.. acea FEMEIE... acel zambet ce ti-a dezghetat sufletul si a oprit tremurul incontrolabil, dureros de fizic, al incertudinii, te-a atins, ti-a murmurat la piept ca te iubeste, ca te vrea, ca te doreste, ca vreaaaaa sa ramai cu eaaaa. Toti am fost candva drepti si inalti, frumosi si destepti, blanzi si tandrii.
Dar orice suflet imbatraneste, orice virtute decade, oricare ramanem o amintire.
Constati ca tot in jurul e numai TEAMA. Frica. Teama ca ai fost mintit, teama ca totul a fost un joc. Frica da nastere unor ganduri pline de o ilogica perfecta dar care isi fac usor loc acolo..si te macina. Privirea ei intoarsa, cuvantul dur, zambetul atat de gratis oferit altuia, dureroasaaaaaaaa indiferentza, mascata sau nu, ucid tot ce credeai ca dainui etern in tine. Amintirea ei..asa cum o stiai, blanda si moale, calda si plina de dorintza de a gusta din tine. Raman o groza de regrete si, ce e mai rau, fiecare regret este pervers legat de o palida sperantza. Poti ucide orice in tine, nimic nu poate dainuii. Dar groaznica si perversa sperantza arde totul. Este imbatabila. Cineva spunea ca sperantza te tine in viata ? Fals. Sperantza omoara sufletul. Astfel ajungi cel mai crud exemplar al speciei. Un mort viu, frumos si destept, un zombie fara viata si suflet ce-si tipa bucuria in fata durerii altora. Azi, am fost un erou. Azi publicul m-a ovationat. :))) De multe ori am fost EROU.. insa, niciodata al tau. CE am vrut sa spun cu toate astea?.. Poate nimic..sau poate un lucru foarte simplu
CANDVA, AM FOST BARBAT.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vor exista mereu oameni care te vor rani,asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multe grija in cine ai incredere.Nu trebuie sa ne temem de nimic,cat despre speranta,asa cum zici tu ca ar distruge sufletul...nu-ti dau dreptate. Sufletul omului ,intocmai ca paraiele si plantele ,are nevoie de un soi de ploaie:speranta,credinta,ratiunea de a fi.Avem de trecut multe etape pentru a ne implini destinul.
RăspundețiȘtergereNu te mai am , ne-am pierdut pe undeva..un erou al altcuiva ..Sunt cuvinte ce intristeaza si dor , reci,lasa urme acolo unde candva exista caldura.
RăspundețiȘtergereRamai cu mine , te simt indiferent unde esti, dar ramai langa mine heeeeeeeeeeeeiiiii, ramai , te iubesc ...zambeste-mi, esti al meu , iti zambesc , tac si stiu ce imi spui din sufletul tau frumos...
Sunt cuvinte calde, pure, incalzesc , te fac sa zambesti fericit , te fac sa zbori si sa pasesti linistit in acelasi timp .
Nici-un cuvant nu e intamplator cum nici-o speranta nu ramane neimplinita :)
Condamn cuvintele pt ca poate, am vazut multe bune si frumoase, dar pt altii.
RăspundețiȘtergereDar, acum, am aripi :)))
Sa iesi in ploaie de va ploua, sa stai in vant de va bate, sa mangai fulgii de va ninge. Voi fii acolo printre ei. Sa ma lasi sa te iubesc asa cum te-am iubit mereu. NEbun si salbatic uneori, rusinos si ..tandru alteori. Aici sunt eu. Aici ma recunosti.Ma gandesc..si.. rosesc.
"orice suflet imbatraneste"...nu-i adevarat ,sufletul nu imbatraneste niciodata ,el este vesnic tanar,indiferent ce varsta ai avea...doar fizic imbatranim si devenim fricosi,neputinciosi in tot ce facem, pentru ca ne pierdem frenezia tinereti,ne pierdem in comparati,in incertitudini...iar speranta moare ultima...o data cu noi
RăspundețiȘtergereSufletul nu îmbătrâneşte decât dacă este lăsat să o facă. De murit, da. I se poate întâmpla să moară. Până data viitoare.
RăspundețiȘtergereDaca ai fost CANDVA barbat, acum ce esti?
RăspundețiȘtergereAcum ?..Acum nu exista. Exsita doar.. a fost candva odata...
RăspundețiȘtergereS-ar putea sa fi inteles gresit. Se poate sa nu mai existe "a fost candva odata" si sa existe doar "acum".
RăspundețiȘtergereDe ce nu mai scrii? Întrebare simplă. Ca şi lucrurile. Despre care cineva spunea, şi îmi place să îmi amintesc de asta, că pot fi simple...dar nu mai simple de atât.
RăspundețiȘtergerefara cuvinte...
RăspundețiȘtergere